OSTROV

Este vorba despre Schitul Ostrov din staţiunea balneo-climaterică Călimăneşti, la o distanţă de cinci kilometri de halta CFR Călimăneşti-Jiblea, pe o insulă în mijlocul Oltului. Pelerinii care vin aici traversează podul pentru a intra în parcul secular, de o frumuseţe deosebită, apoi în incinta mânăstirii.

Ctitoria de la Ostrov urmează celei de la Curtea de Argeş și este construită din piatră şi cărămidă.

Astăzi se mai păstrează bisericuţa cu hramul „Naşterea Maicii Domnului“. Aceasta a fost construită pe fundația unei alte bisericuțe de lemn și datează, conform cercetărilor, de la sfârșitul secolului al XIV-lea. Actuala biserică este ridicată în timpul domniei lui Neagoe Basarab și a soției sale Despina.

De altfel, numele doamnei Despina este strâns legată de acest loc prin faptul că după moartea voievodului, aici s-a călugărit luându-și numele de Platonida. De asemenea, fiica acestora, Stana, se călugărește aici. Tot aici, mama lui Mihai Viteazul, după asasinarea sa, se călugărește cu numele de Teofana și este înmormântată la Mânăstirea Cozia.

Din anul 1890, Ostrov devine schit pentru călugărițe, cel mai vechi schit de acest fel de la noi din țară.

Din timpul lui Neagoe Basarab ne-au rămas trei icoane - Sfântul Nicolae, Coborârea de pe cruce și Sfântul Sava, toate de o mare valoare artistică, printre cele mai vechi icoane din țară, în prezent aflate în custodia Muzeului de Artă al României.

Sfântul Nicolae pare să fi fost patronul spiritual al voievodului ctitor. Icoana ce îi înfăţişează pe Sfinţii Simion şi Sava, patronii sârbilor (doamna Despina era de neam sârbesc), o arată pe doamna îngenuncheată în faţa Sfântului Simion, îmbrăcat în haină aspră călugărească. La picioarele Sfântului Sava, îmbrăcat în veşminte arhiereşti, stau îngenuncheate cele două fiice ale Despinei, Stana şi Ruxandra. Referitor la icoana Coborârii de pe Cruce, izvorul de inspiraţie al acesteia îl aflăm din cartea de învăţătură a lui Neagoe, către fiul său, Teodosie: de o parte, Maica Domnului îl privea îndurerată pe Fiul său mort, în partea opusă, o altă mamă îndurerată, Despina, doamna lui Neagoe, îndoliată, purtând pe braţe pe fiul său mort, Teodosie, îmbrăcat în costum domnesc, având coroană pe cap, o roagă pe Maica Domnului să primească sufletul lui. Cele trei icoane, prin subiectele lor originale, prin elementele profane îmbinate în compoziţia lor şi prin valoarea artistică rămân unice în iconografia noastră creştină.

Iniţial, biserica din Ostrov nu a fost pictată. Situaţia este asemănătoare bisericii episcopale de la Curtea de Argeş, care la sfinţire nu era împodobită cu pictură murală. Se pare că fresca actuală este realizată în anul 1760, dar nu se ştie dacă a mai existat o pictură anterioară. Pictura este realizată în stil bizantin, tehnica fresco.

O mare atracție o reprezintă tâmpla aurită din lemn de tei ce datează, se pare, de la construcția bisericii. Restul picturilor au fost realizate la 1790 de către Ioan Zugravul.

De-a lungul timpului, construcţiile Schitului Ostrov au suferit o serie de reparaţii, mai ales în ultimul secol, fără a le influenţa însă stilul. Restaurările din anul 1940 au fost impuse de incediul din 1939; au urmat îmbunătăţiri şi reparaţii între anii 1956-1959 şi 1962-1963, prin grija Episcopiei Râmnicului şi Argeşului de atunci, când se reacoperă biserica cu şindrilă, sunt restaurate clădirile anexe, se împrejmuieşte grădina schitului cu grilaj de fier, iar curtea devine un parc cu flori. În perioada 1979-1988 începe un alt val de renovări. Astfel, din cauza creșterii nivelului apei, de pe urma construcției barajului Călimănești, insula a fost ridicată șase metri pentru a preveni inundația locului.

Până în anul 1997, Schitul Ostrov aparține fie de Mânăstirea Cozia, fie de Mânăstirea Turnu. Apoi, odată cu venirea unei noi starețe, aceasta devine proprietară a insulei și din anul 2000 începe renovarea locului.

Astăzi, pe lângă aspectul său deosebit de frumos, al falezei cu iz de mare ce îmbie la plimbări lungi, al celor 47 de arbuști deosebiți, oamenii vin și pentru a fi ascultați, pentru a se vindeca sufletește și trupește. Multă lume care a trecut pe la Ostrov, a mărturisit despre puterea de vindecare a icoanei Maicii Domnului, care îi ajută pe toți cei aflați în suferință, dar și despre harul măicuțelor care se îngrijesc cu multă răbdare de cei veniți.

În loc de încheiere, vă lăsăm cu o legendă pentru a vă îmbia la vizitarea acestui superb lăcaș sfânt.

Se zice că pe vremea lui Neagoe Basarab, într-o sâmbătă noapte, un muntean se întorcea de la câmp, cu carul încărcat de târguieli. Ajuns în dreptul Călimăneştilor, cam grăbit de un cer ameninţător, aude clopotele unei mânăstiri din apropiere şi-şi dă seama că e ceasul Vecerniei de sâmbătă. Opreşte carul, dejugă boii, le dă de mâncare, mănâncă şi el ceva şi se culcă. În curând, vine dinspre munte o ploaie mare. Apele Oltului se umflă, năvălesc şi ameninţă drumul pe marginea căruia se afla omul. Creştinul însă nu se clinteşte, îşi face semnul crucii şi aşteaptă. Apele se întind ocolindu-l, el rămâne pe uscat până luni dimineaţa, când îşi urmează drumul. Vodă aude de această minune şi hotărăşte să ridice acolo o biserică. Legenda e simplă, dar are o morală - Dumnezeu îl ocroteşte pe creştinul evlavios, ce păzeşte sărbătorile.

Urse Morega Tudor Alexandru
Ghid Turistic - LIVTUVISIT YOUR CITY
Telefon: 0733698991 / 0741232128
E-mail: alexandrutuor@hotmail.com