SAREA DE VÂLCEA

Da, majoritatea știm că țara noastră are multe resurse, dar foarte puțini știu de ce sarea este de fapt unul din puținele resurse, împreună cu apa, ce poate avea mai multe întrebuințări.

ȘTIAȚI CĂ?
Termenul de SALARIU provine din latină, și era o definiție pentru plata ce o primeau trupele romane ca soldă în saci de SARE! Mai ales atunci când banii adevărați (nu plasticul de azi fără nici o acoperire în ceva de valoare), monezile de aur sau argint începeau să dispară de pe piață, acestea fiind ușor, ușor înlocuite cu monede din metale neprețioase. Special făcută, ca bogăția să fie scoasă din mâinile oamenilor de rând.

Să începem geografic. Unde anume găsim sare lângă Vâlcea?

Ocnele Mari este una din atracțiile principale din apropierea orașului Râmnicul Vâlcea.

Este situată la 7 km de municipiul Râmnicu Vâlcea, în localitatea Ocnele Mari, în zona Subcarpaților Vâlcii (partea central-sudică a României).

În prezent, pe o baza unui preț de intrare, vizitatorul poate să se distreze în interiorul unei foste mine, prin activități gen - fotbal, baschet, patinoar, ice hochei și alte atracții care cu siguranță îl vor face să revină pentru o rundă a doua pe viitor.

Mina turistică este amenajată la 225 de metri față de nivelul mării cu o lungime a galeriilor ce depășește 13 km. Temperatura este relativ constantă pe toata durata anului ajungând la o variație de 13-15 grade Celsius.

În trecut, această zonă a fost extrem de cunoscută de către dacii noștri. Mai ales datorită zonei propice apiculturii cât și a prezenței sării. Verii lor, burii, au avut așezări renumite aici, una dintre ele fiind și BURIDAVA (cetatea burilor). Astfel, avem multe artefacte importante legate de istoria noastră antică ca de exemplu ceramica cu inscripţia „BUR”, care are legatura cu numele Buridava. De asemenea, importantă este inscripţia pe o vază de lut, Basileo Thamarcos Epoiei, care s-a dovedit a fi un rege local contemporan cu împaratul roman Octavian Augustus.

Astfel, putem vedea și practica olăritului prezentă în zonă. Cu timpul ocupației romane s-a construit castrul de la Stolniceni, pentru a controla această zonă, și mai ales a tonelor de sare extrase ce luau drumul Romei. După anul 271, mina nu a fost închisă, exemplul fiind mențiunile călatorilor străini legate de folosirea sării în folosul obștii.

Din evul mediu, sarea devine monopol domnesc. Un avânt deosebit capătă exploatarea de la Ocnele Mari în timpul domniei lui Constantin Brincoveanu, aceasta devenind o sursă importanta, aducatoare de venituri. Astfel, Brâncoveanu reușește să atragă negustori din diferitele state italienești, în comerțul cu sare.

Începând cu secolul XVIII, zona capătă o mare importanță în toate Țările Românești, numele orașului fiind extins la Ocnele Mari.

Prima mare gura de ocnă este săpată la începutul sec. XVIII, pe partea stângă a Piriului Sărat în locul denumit „Carpinis”. Această gură nu are o utilizare prea mare pentru că se surpă la scurt timp. Imediat se deschide o altă gură de ocnă, de aceleaşi proporţii la 1 km depărtare de prima, dar se surpă şi aceasta, rămănând un lac sărat numit „Din Brazi”.

Un alt exemplu de surpături cunoscute avem la începutul secolului XIX, pe proprietatea Eforiei Spitalelor Civile, se sapă două guri de ocnă la 400 m depărtare de cea amintită mai sus. Din aceste guri alipite şi despărţite cu un gard de nuiele s-a extras sare timp de 15 ani, după care, din cauza terenului extrem de mișcător, aceasta se surpă lăsând la suprafaţă lacul sărat care există şi astăzi numit „Balta Roşie”.

Dacă pe timpul dacilor, romanilor și a perioadei medievale se extrăgea sarea prin tehnici mai rudimentare, în zona Ocniţa (Salina Veche), la jumătatea secolului XIX, a început exploatarea sistematică a zăcământului. În prima salină sistematizată (Mina „Sf. Ioan Vechi”), deschisă la 1836, exploatarea s-a efectuat în camere cu profil ogival (ocne în forma de clopot), având între camere doi stâlpi de susţinere şi două puţuri cu crivace. Puţurile se numeau „Sfântul Ioan cel Vechi” şi ” Sfântul Nicolae”, salina deschisă fiind exploatată până în anul 1895. Până la săparea puţului „Sf.Ion cel Nou”, au mai fost deschise două mine, nesistematizate, care s-au surpat, la suprafaţă formându-se lacuri.

În perioada interbelică plină de mari realizări economice într-un timp foarte scurt a României, respective din anul 1937 se deschide mina „Pavel” (mai târziu a fost denumită Mina”1 Mai”), unde exploatarea s-a făcut prin 8 camere trapezoidale (camerele I, II, III şi IV deschise în anul 1936 şi camerele V,VI,VII şi VIII deschise în anul 1944). Pentru prima dată în ţară, după ce se sapă puţul „Sf.Petru” ( 1926 – 1936) în această mină se demonstrează că cea mai performantă metodă de exploatare este folosirea havezei pentru tăiere, perforare şi puşcare cu explozivi. Pentru asigurarea aerajului a fost săpat un puţ. Din această salină s-a extras aproximativ 3,8 milioane tone sare gemă, până în anul 1963 când a fost oprită definitiv.

Din 1959 până în present, extragerea sării s-a realizat prin două metode de exploatare, respective pe cale umedă prin dizolvare cinetică (în sonde) şi pe cale uscată. În anul 1993 au început lucrările la mina nouă de sare de la Ocnele Mari, în punctul Coceneşti .

În concluzie, dacă sunteți în trecere prin Râmnicul de Vâlcea și vreți să vă distrați, vizitați cea mai mare biserică subterană ortodoxă din țară, și să faceți tratament în același timp, vă invităm la Ocnele Mari.

Urse Morega Tudor Alexandru
Ghid Turistic - LIVTUVISIT YOUR CITY
Telefon: 0733698991 / 0741232128
E-mail: alexandrutuor@hotmail.com

Surse foto: https://www.facebook.com/ExploatareaMinieraRmValcea/photos